Ce trebuie să știi despre sailing

După ce m-am apucat de sailing, am aflat că, de fapt, toată lumea știe pe cineva care știe pe cineva care știe pe cineva care face sailing. Până atunci…pauză, auzisem atât de rar de activitatea asta, încât nici nu știu dacă aveam o părere legată de ea. Da, mai vizitam câte o marină prin vacanțe, admiram bărcile, mă gândeam cât de plini de bani sunt ăia care le au, dar cam atât.

Anyway, după ce anul trecut am făcut cursurile de sailing (yachting, mers cu barca cu vele, velier și alți termeni care să mă ajute să urc în motoarele de căutare) și am mers destul de mult cu barca și ca pasager, și în vacanță, și ca skipper, și ca membru al unei echipe de regată (curse cum ar veni), și pe furtună de gradul 9 (la 12 e uragan) cred că știu destul de multe legate de sailing încât să îmi dau cu părerea. Și când zic că știu multe, nu mă refer la skillurile de marinar (că acolo mai e mult până departe), ci la ce anume presupune activitatea asta atât de mișto, dar atât de necunoscută multora. Așa că hai să le luăm pe rând. Și începem, bineînțeles, cu întrebarea întrebărilor:

“Cât costă?”

E prima întrebare pe care o primesc. Păi, în primul rând, dacă vrei să te duci tu, de capul tău, tre’ să îți iei permisul. Asta costă 450-500 de Euro școala (eu am făcut la SetSail, aici e site-ul lor, aici am povestit eu despre cum e școala) și 100 de Euro examenul de permis. Astea-s cheltuielile minime. Pe lângă astea, mai e bine să dai și de certificatul de comunicare radio (ți se cam cere oriunde vrei să închiriezi o barcă), care costă 200 de Euro și eu aș mai pune câteva sute de Euro, că ai nevoie de câteva ieșiri până să te simți suficient de stăpân pe tine încât să ieși singur cu barca.

În rest, sailingul nu e o activitate neapărat ieftină, dar devine accesibilă atunci când e grup mai mare. O barcă, în general, duce între 6 și 8-9 oameni (vorbesc de locuri de dormit, că așa, de stat pe ea, intră poate și 30). Într-adevăr, permisul pe care-l iei îți dă voie să conduci o barcă cu 12 pasageri, dar sunt destul de scumpe bărcile suficient de mari să-ți ducă atâția oameni în condiții confortabile. La noi în România, închiriatul unei bărci se învârte în jurul a 400 de Euro pentru o zi întreagă, plus minus 50-100 de euro, în funcție de cum negociezi, dacă e weekend sau în timpul săptămânii și dacă ai sau nu nevoie de skipper. La 6 oameni, înseamnă 60 și ceva de euro. La 9, vine 40 și un pic. Nu e puțin, dar nici nu-i gaură în portofel. Pentru un preț mai exact, cel mai bine dați un mail la SetSail și vă zic ei ce și cum. Eventual puteți să ziceți c-ați citit la mine, cine știe cum prindeți și vreun discount.

Totuși, dacă mă întrebi pe mine, problema e alta…că în România nu prea te bucuri de banii ăștia. Adică la noi coasta e extrem de plictisitoare, tot ce poți face e să ieși, să bei un spritz și să te bălăngăni un pic pe valuri. Nu prea e combinație, e bun doar așa, să vezi dacă îți place cu barca sau nu.

În schimb altfel stă treabă când iei în considerare o vacanță într-o țară cu tradiție în sailing, cum e Grecia, spre exemplu, unde găsești bărci la tot pasul. Închiriatul unui velier pentru o săptămâna (cam așa se închiriază de regulă), pleacă de la vreo 2,000 de Euro (ăsta e un preț aproape minim, pentru o barcă decentă, în extrasezon). Aici depinde destul de mult de perioadă și de cât de mare/mișto e barca, dar în principiu, la vreo 3,000 de Euro iei o super barcă, mai ales dacă nu te arunci ca înecatul la perioade de plin sezon, când oricum marinele și golfurile sunt foarte aglomerate. La 8 oameni, cât e ideal într-o treabă de-asta, înseamnă aproape 400 de Euro de căciulă.

La costul de închiriere, mai adaugi așa. :

-motorina (20-40 de Euro de căciulă). Da, chiar dacă e velier, în vacanță mergi destul de mult la motor. E mai rapid și mai confortabil de cele mai multe ori, și e mai puțină bătaie de cap, mai ales dacă n-ai echipaj cu experiență.

-mâncare/băutură. Aici fără număr, în funcție de fiecare grup. Pe barcă ai frigidere foarte încăpătoare, cuptor, aragaz, tot. Se poate face aprovizionare sănătoasă cu mâncare/băutură înainte de plecare și atunci bugetul e destul de mic, sau se poate mânca numai la taverne prin insule și atunci bugetul e mai mare. În principiu, mai ieftin de 150-200 de Euro de căciulă, pe săptămâna, nu prea ai cum să ieși, nu de alta, dar grecii au prostul obicei să gătească incredibil de bine oriunde te-ai duce.

– mai e o chestie, un pic cam incomodă dacă ești budget-oriented, și-anume garanția. Nici o companie de charter nu-ți va da o barcă așa, că ești tu băiat de treabă și vorbești politicos, și toți îți cer o garanție, care e destul de măricică, undeva între 2 și 3 mii de euro, depinde de barcă. De regulă, poți plăti banii ăștia fie cash, fie cu cardul, fie transfer, și îți sunt returnați imediat ce oamenii se asigură că n-ai fărâmat nimic pe barcă. Dacă ai făcut prostii, ți se oprește din banii ăia și ți se returnează cât mai rămâne. Din fericire, ce poți strica așa, să zicem din neglijență, nu costă extrem de mult. Dacă nu ești vreun cretin, în cel mai rău caz pierzi un balon de-ăla de protecție (vreo 30-40 de euro bucata), faci o zgârietură care se repară cu câteva zeci de euro sau pierzi vreo parâmă. Împărțit la câți sunteți pe barcă, nici măcar nu se simte cheltuiala asta. Partea bună e că, la majoritatea companiilor de charter, garanția asta e și cam maximul pe care-l plătești în caz că se întâmplă ceva, pentru că bărcile sunt asigurate. Adică nu te speria că o barcă de-aia costă juma’ de milion de euro, dacă o scufunzi, nu pierzi decât garanția.

E complicat?

Nediscutând cu nimeni înainte și neavând nici cea mai mică idee cu ce se mănâncă sailingul, la primele ore de curs aveam senzația că să conduci un velier nu-i chiar cea mai ușoară treabă din lume. Atâția termeni de care n-auzisem în viața mea de mă lua cu capul. Fiecare bucățică din barcă se cheamă într-un fel…până și sforile nu că nu se cheamă sfori, ci parâme, dar fiecare parâmă în parte are un nume specific, în funcție de ce rol are. Da, vor fi și momente când vei cere sau ți se va cere să tragi de parâma roșie, chiar dacă ea se cheamă școta focului, dar na, la început pare un pic copleșitor.

Asta lăsând la o parte treaba cu babord, tribord, prova, pupa, care îți ia ceva ieșiri pe mare până să le nimerești fără să stai să te gândești un pic înainte, mai ales tribord, babord. Bineînțeles că după ce ți se explică de ce se folosesc termenii ăștia și, mai ales după ce observi chestia asta și pe barcă, totul are sens. De ce se zice babord/tribord și nu stânga/dreapta? Pentru că în momentul în care tu strigi ceva din spate de la timonă cuiva care e înspre prova bărcii (în față adică), să nu stai să explici “vezi că în stânga mea, adică dreapta ta, nu știu”. Nu, ai zis babord, știe toată lumea despre care parte a bărcii vorbești.

În fine, hai că mă întind. Ideea e că, după ce capeți un pic de experiență, îți dai seama că nu e complicat deloc. Teoretic, poți să manevrezi o barcă și singur. Uite, spre exemplu, Sorin Drugan, și planul lui de-a face înconjurul Pământului în velier, solo. Da, Sorin are foarte multă experiență, dar ca dovadă că poți merge singur cu barca chiar și în condiții mai dificile.

În mod normal, ce-i mai fun la mersul cu barca, adică vacanțe în zone frumoase gen Grecia, Croația, când ești cu prieteni pe barcă, este foarte ușor, chiar dacă ești singurul care-a mai călcat pe barcă. Atât timp cât ai un pic de experiență încât să știi ce să discuți cu toată lumea, n-ai nici o problemă. Și nu vorbesc chestii de safety, că alea-s sfinte, vorbesc de cum te poate ajuta fiecare (de la ținut o parâmă, la stat pe marginea bărcii și protejat atunci când ieși sau intri într-o marină). Pana mea, anul trecut, nepoată-mea de 8 ani a învățat în câteva minute să facă un nod de gașă perfect și toată vacanța, când aveam nevoie de cineva să facă repede un nod cum trebuie, o chemam pe ea, că învățase cel mai bine.

Teoretic, cu ieșitul și intratul în marine e un pic mai complicat, mai ales în zonele mai aglomerate sau atunci când e vânt puternic. Dar, cu puțină atenție, n-ai nici o problemă. Și da, se pot întâmpla o grămadă de chestii. Să agăți cu ancora alte lanțuri de ancore prin marine. Să agăți cu barca vreo parâmă prin marină. Să îți intre o parâmă la motor din neatenție. Și câte și mai câte. Și da, le-am pățit pe toate. Dar îți dai seama că nicio situație nu e atât de serioasă să nu poți ieși din ea sau să-ți strice vacanța. Mă rog, nu vorbesc aici de situații extreme, gen te-ai urcat cu barca pe stânci, că aia e mai nasol.

Iar în momentul în care ai ieșit pe mare, atunci chiar nu mai ai nici un stres. Pui cursul, pui pilot automat, îți faci un mojito și aia a fost, te bucuri de viață. Pe barcă ai tot felul de instrumente și aplicații de navigație, care îți arată orice bolovan unde e în apă, și-atâta timp cât te mai uiți la ele din când în când, n-ai nici un stres. Singurul lucru la care trebuie să căști ochii mereu sunt alte bărci. Și nu neapărat alte veliere, deși nici acolo nu știi ce bețivi sunt, dar în principiu la vapoare și la feriboturi. De ce? Pentru că se mișcă foarte repede (la modul că le vezi la mama dracu’ și în 5 minute sunt peste tine) și pentru că nu prea te ocolesc.

“Cât de periculos e?”

O întrebare legitimă. Țin minte că la prima sesiune de Q&A la cursuri l-am înnebunit pe Ovidiu cu întrebări legate de ce faci în caz că…și aici completați cu cele mai idioate întrebări, gen “se răstoarnă barca?”, “vine furtuna?”, “te lovești de stânci?”, etc. Întrebări care au sens până la urmă, dar după ce începi să mergi cu barca, îți dai seamă că se întâmplă să ajungi într-o situație foarte periculoasă doar dacă ești extrem de dobitoc.

Ca idee, velierul e una dintre cele mai sigure ambarcațiuni. Dacă se răstoarnă (se întâmplă foarte rar), se întoarce singur în maxim 10 secunde (nu mă întrebați detalii de fizică, că habar n-am, ideea e că e construită în așa fel încât să se comporte așa și asta în mare parte datorită derivorului ăla mare de sub ea). Barca poate pluti chiar și plină cu apă (se scufundă doar dacă are o gaură imensă în ea). Dacă se întâmplă ceva și te surprinde vântul, care înseamnă că s-ar putea să te înclini cam mult, e destul de ușor de contracarat eliberând o parâma, manevră pe care o înveți.

Ai toate națiile de echipamente electronice…radar, gps, pilot automat, etc., deci cam știi tot timpul ce se întâmplă în jurul tău, mai ales dacă ești cu capul pe umeri și caști mereu ochii în jurul bărcii. Și chiar e o vorbă, că cel mai sigur loc de pe mare e pe barca, chiar și în cazul unor avarii majore. Pentru că barca se va scufunda extrem de greu. Manevra standard în caz de ceva e că scoți barca de salvare, o legi de barcă și stai cu ea așa până intră barca la fund. Și-abia atunci te urci în barcă de salvare și te dezlegi. Pentru că, bineînțeles, orice barcă din lumea asta vine cu barcă de salvare și veste.

Singura situație cu adevărat periculoasă este incendiul. În momentul în care ai văzut că arde ceva, dai un pic cu extinctorul, dar dacă nu dovedești focul, ți-ai luat catrafusele, te-ai urcat în barca de salvare și te-ai cărat. Asta pentru că barca, fiind făcută din fibră de sticlă, arde extrem de ușor. În principiu, din momentul în care a luat foc, în maxim 10-15 minute e arsă cu totul. Sunt și câteva video-uri pe YouTube care arată destul de bine treaba asta. Dar oricum, astea sunt toate situații extreme și se întâmplă foarte rar.

“O să mi se facă rău?”

S-ar putea. Și când zic s-ar putea, mă refer la oamenii care merg ocazional. Pentru cei care merg mai des, răspunsul e “sigur”. Răul de mare nu prea ține cont de nimic, nici de experiență, nici de condiția fizică, nici de nimic. Practic nu există oameni care să nu aibă rău de mare, singura diferență o face gradul de toleranță. Unora li se face rău dacă e un pic de val, altora pe furtună, altora pe hulă (genul de situație care apare când se oprește vântul brusc și rămân valuri, e una dintre cele mai des întâlnite situații în care delfinii “primesc de mâncare”), altora atunci când îi uită Dumnezeu cu ochii în telefon sau kindle. Ideea e că tuturor li se va face rău la un moment dat. Cunosc doar doi oameni cărora nu li s-a făcut rău până acum.

Treaba e că nimănui nu-i pasă. Mulți își fac probleme că, vai, o să radă lumea de mine dacă mi se face rău, etc. Nimic mai puțin adevărat. Cum ziceam, nobody cares. Mai ales cei care fac sailing de ceva timp nu or să râdă niciodată de cei cărora li se face rău, pentru că am fost cu toții acolo. Eu, aparent, am o toleranță decentă la răul de mare, singurele situații când am suferit a fost furtuna aia de gradul 9 de care ziceam mai devreme (atunci, din 9 membri ai echipajului, 7 am fost plezniți de rău de mare) și o dată când eram după 2-3 ore de somn și lovit de o mahmureală cruntă, așa că am dat de mâncare la delfini, mi-am băgat p**a și m-am culcat.

“Unde pot să fac sailing?”

Cum România n-are cine știe ce litoral, locurile din care poți lua barcă și unde te poți plimba nu sunt foarte multe. În principiu, șansele cele mai mari să ai o experiență ok sunt la Limanu, Mangalia sau Eforie. Pentru că mare parte din sailingul pe care l-am făcut eu până acum are legătură cu SetSail, care au “bază” la Limanu, asta mi-e și cel mai cunoscut loc.

În mod cert e una dintre cele mai active marine de la noi (dacă nu chiar cea mai) și mai are o chestie mișto. Mă rog, pentru unii s-ar putea să fie minus, dar eu nu-l văd așa. Ideea e că de la marină (LifeHarbour pe numele ei), nu ieși direct pe mare, ci întâi tre’ să mergi vreo 20-30 de minute pe lacul Limanu, până ieși în mare pe la Mangalia. Dar asta mie mi se pare ok, pentru că, unu la mână, pe lac nu prea sunt valuri niciodată, deci ai ocazia să te acomodezi cu barca, plus că e destul de spectaculos când treci pe apă pe lângă șantierul de la Mangalia și ai ocazia să vezi imensitățile alea de vapore cum sunt construite sau reparate.

La noi la mare, mare lucru n-ai ce vedea/face, mai ales dacă vrei să faci o ieșire lejeră, de câteva ore. Linia coastei e cam la fel de sus până jos, singurele chestii mai spectaculoase pe care le poți face fiind fie să mergi în sus, spre Corbu, Vadu sau chiar Deltă, sau în jos spre Bulgaria (cine a fost știe că la nemernicii ăștia de bulgari, deși-s la numai 40 de km de noi, coasta e superbă). Oricum, fie că o iei sud, fie că o iei nord, problema e că vorbim de ore bune de sailing (până la Balchik se fac în jur de 10 ore), deci cam greu de făcut așa, într-o ieșire lejeră. Ca să nu mai zic că, dacă te duci la bulgari, e și un pic mai complicat cu formalitățile la poliția de frontieră.

Totuși, așa cum ziceam și mai sus, până nu m-am apucat să fac sailing serios, nu mi-am dat seama cât de accesibilă e Grecia. Din toate punctele de vedere. În primul rând, ai varianta avion. Și Tarom/Aegean și Ryanair zboară la Atena, zborul durează în jur de o oră jumate și costă destul de puțin, mai ales dacă iei biletul din timp (în jur de vreo 70-80 de euro dus întors). Chiar mă uitam la un moment dat, că am plecat pe la vreo 7 fără de-acasă din Nerva Traian și la 1 jumătate eram pe barcă în Alimos (asta-i una dintre marinele din Atena). Ideea e că din Atena sau de pe lângă ea ai o mie de posibilități să mergi în niște locuri extrem de mișto (am pe țeavă un post cu insulele și locurile în care am fost cu barca, sper să reușesc să-l public în următorii doi ani).

Și, doi la mână, Grecia mai are și avantajul că e și foarte accesibilă cu mașina. Mie îmi place să conduc super mult, așa că am fost de câteva ori cu mașina (până la Atena, până la Volos, până în Lefkada, până în Zakynthos). La costuri depinde de mașină (eu am un Sandero Stepway pe motorină, opresc la benzinării doar ca să mă duc la baie), dar avantajul cel mai mare este că nu mai ai restricțiile de la zborul cu avionul și poți lua cu tine macete, topoare, heroină, două bețe de dinamită, 200 de ml de șampon, de-astea.

“Cu cine vorbesc să ies cu barca?”

Acum depinde ce vrei. În principiu, probabil că fiecare marină de la mare poate oferi o ieșire de câteva ore sau un weekend cu barca sau îți poate recomanda pe cineva. Nu știu cum stă treaba în alte părți, dar la SetSail, pe care-i știu cel mai bine, dai un telefon/mail, zici ce vrei și se întâmplă. Prețurile le-am zis mai sus. Eu zic că merită să iei un grup de prieteni, câteva sticle de vin și să faci o ieșire, cine știe, s-ar putea să vă placă.

Pe lângă ieșirile de genul ăsta, există întotdeauna varianta să guști the full experience din prima, adică să te bagi la o săptămână de sailing într-o țară unde chiar ai ce face și ce vedea, gen Grecia sau Croația. Sunt o mulțime de evenimente de toate felurile, fie că-s pe party, fie pe descoperit tradiții, fie sailing cu bebelușii, etc. Există Yacht Week (băieții care practic au lansat conceptul de sailing and party). Există vacanțe făcute de ai noștri, gen Party Sails sau Bleumarin. Există Fun Sailing (ei fac vacanțe cu copii, printre altele, chiar m-am întâlnit cu ei anul trecut când eram cu catamaranul prin Lefkada). Sigur ai un prieten care a fost, sau care știe pe cineva care a fost într-o vacanță de genul ăsta, așa că ia Facebook la răsfoit și vezi ce găsești. Ideea e că variante sunt o mulțime, tre’ doar să cauți sau să întrebi în stânga sau în dreapta.

“Îmi place. Unde pot să învăț?”

Deși în mod cert nu-i cel mai popular sport din România, există câteva școli de yachting/sailing. Eu am făcut la SetSail (n-am primit nici un ban să-i tot menționez, doar că eu pe ei îi cunosc) și am povestit mai multe despre care-i treaba cu școala în postul ăsta. Am scris acolo tot ce e de știut.

Și cam astea cred că-s întrebările pe care le-am tot primit legate de sailing, pentru că am mai postat câte o poză, două pe facebook și lumea are impresia că mă pricep. Dacă mai e ceva nelămurit, e un subiect care-mi place foarte mult, așa că bagă un comment aici mai jos sau un mesaj pe pagina de Contact și întreabă-mă mai multe, îți răspund sigur.

PS: O parte dintre poze sunt făcute de Valeriu Catalineanu pentru SetSail.