Vlad Bălan se naște în Buzău, într-o minunată zi de vară de la mijocul anilor ‘80, din mamă salariat civil în armată și tată parașutist. Legenda spune că, imediat ce-a scos capul în lume, undeva în jurul orelor 13, afară a început să plouă. Nu am idee ce semnificație mistică are asta, dar sper că e ceva cu abundență. Din păcate, legenda nu zice nimic despre ce a fost în capul părinților lui atunci când au hotărât ca în certificatul de naștere, și apoi în buletin, să scrie Vlăduț.
În fragedă pruncie petrece câțiva ani la vestitul cămin nr. 7 din Buzău, unde se face remarcat prin atitudinea revoluționară atunci când venea vorba de somnul de prânz, precum și prin implicarea în nenumărate cenacluri filozofice de genul “ce-o fi fost în mintea ăluia care a inventat ciorba?”.
Urmează școala primară și generală la minunata Școală Generală Nr. 15 (astăzi cunoscută drept Școala Generală “George Emil Palade”), unde atinge și apogeul carierei academice atunci când, în clasa a VI-a, obține locul I la Olimpiada de Română, faza pe județ. Din păcate, faza națională nu exista decât de la clasa a VII-a în sus, așa că ratează șansa să arate întregii țări cât de priceput este într-ale cuvintelor și ale scrisului. Pe lângă această reușită răsunătoare, mai are o mică izbucnire în clasa a VII-a, când obține locul I pe școală la Olimpiada de Matematică, cu singura notă de 10.
Cursurile liceale sunt urmate la Colegiul Național “B. P. Hasdeu”, liceu care adesea este inclus în lista celor mai prestigioase instituții de învățământ din România. Din păcate, lista realizărilor nu este foarte lungă și include doar episoade gen “cea mai bună lucrare pe care am corectat-o în cariera mea de profesor” (prof. Solcan, istorie), “cel mai bun referat pe care l-am citit” (prof. Enescu, fizică) și “Vlăduț, tu ai spart oglinda?” (prof. Gaetanovici, dirigintă).
În 2003 face pasul cel mare și începe cursurile Academiei de Studii Economice din București. Urmează doi ani de cărat chiftele, pilaf și sarmale din Buzău înspre binecunoscutul campus studențesc Regie, după care își asumă rolul de om responsabil și se mută în chirie, profitând și de nou descoperita activitate de “făcut bani pe net”, influențat de mult mai cunoscutul său văr, activitate pe care o prestează, sub o formă sau alta, în continuu de atunci.
Inițial aici urma o înșiruire cu chestii care-mi plac (ca-n oracolele de prin școala generală), doar că mi-am dat seama că probabil nu interesează pe nimeni că-mi place mie Gladiatorul sau The Last of Us. Sau dacă interesează, probabil că a aflat deja citind minunatele mele postări. Așa că o să spun un pic despre blogul ăsta.
Prima oară am scris aici pe 8 august 2005. Da, atât de mult a trecut. Din păcate, din motive care țin mai mult sau mai puțin de mine, am publicat doar în jur de 250 de articole. Foarte puțin pentru un blogger serios, absolut irelevant pentru cineva care folosește blogul ăsta doar pentru că îi place să scrie. Deși mi-ar fi plăcut să scriu mai des.
Așa cum am zis și mai sus, mi-a plăcut întotdeauna limba română. De fapt, nu cred că limba română neapărat, ci tot ce ține de scris, de citit, de limbaj, de creativitate, de transmis anumite chestii, etc. Mereu am fost fascinat de scriitori, fotografi, regizori și compozitori, pentru că mi se pare extraordinar să ai la dispoziție și să știi să folosești niște mijloace extrem de puternice (text, imagini, video, muzică) ca să transmiți oamenilor ce vrei tu. Eu nu sunt acolo și nici nu știu dacă vreau. Dar asta nu mă împiedică să dau câteva zeci de dolari pe an pe domeniu și pe hosting ca să am un loc unde să-mi mai exersez mâna din când în când.
Cât despre ce scriu, n-am un subiect anume, dar majoritatea postărilor sunt despre călătorii, sailing, filme/jocuri, ce mi se mai întâmplă mie, lucruri care mă interesează, iar din când în când mai dau drumul și la niște gânduri mai ascunse.
Și cam atât. Cine simte nevoia să-mi transmită ceva poate să folosească cu încredere formularul de contact.