Drumul București – Zakynthos

Ca și postul legat de drumul spre Muntenegru, postul actual probabil că e util doar celor care au de gând să meargă cu mașina până în Zakynthos (sau Salonic, sau Atena).

Dacă anul trecut am fost cu mașina până în Muntenegru, anul ăsta am ales o distracție aproximativ asemănătoare (adică accesibilă cu mașină), și-anume Zakynthos, o insulă foarte simpatică undeva în vestul Greciei. Dar cum nu puteam pur și simplu să ne urcăm în mașină în București și să ne dăm jos acolo, am hotărât ca, la dus, să facem și un mini-tur al Greciei. Așa că traseul a fost cam așa:

La dus:

Atenție! Ruta asta nu este cea mai scurtă, și cuprinde ocoluri la Meteora, Delphi și Atena. Pentru drumul direct, vezi traseul de la întoarcere.

Vizualizați București – Atena – Zakynthos pe o hartă mai mare

Ora 7 dimineață, cu cățel și cu purcel eram îmbarcați în mașină și am pornit voioși spre Salonic, prima noastră oprire. Prima zi, adică asta, n-a fost cu nimic deosebită, și-n afară că iGO-ul de pe Android ne-a băgat fix prin centrul Sofiei, am ajuns fără nici o problemă în Salonic, undeva pe la 6-7 seara, dacă îmi aduc bine aminte. După ce ne-am plimbat un pic pe faleza Salonicului și am mâncat o înghețată foarte bună, am luat-o spre locul unde-aveam cazarea, adică o mică stațiune la vreo 30 de km de Salonic, Makrygialos, unde-am aterizat direct în Marea Egee. Makrygialos ăsta e foarte aproape de Mecca românilor de acum câțiva ani, vestita Paralia Katerini :)

A doua zi dimineață am pornit în ceea ce avea să fie cea mai obositoare zi. De la Makrygialos am pornit spre prima destinație, Meteora (nu am luat-o pe drumurile indicate de GPS, adică Salonic-Meteora prin nord sau prin Larissa în sud) și-am luat-o fix pe lângă Muntele Olimp. Deși pe hartă apărea ca drum județean, sau ceva de genul, șoseaua fără absolut nici o problemă, circulată absolut deloc, singurul dezavantaj fiind că smochinele nu erau coapte încă. La Meteora cred că am stat în total vreo 2 ore, timp în care-am vizitat doar Marea Meteora (așa am găsit că s-ar traduce). Data trecută când le-am văzut a fost prin septembrie, acum vreo 6 ani, dar în mijlocul lui iulie a fost îngrozitor, așa că pregătiți-va bine de tot cu apă, pălării, etc.

După Meteora, a urmat Oracolul din Delphi. În vreo 250 de km cât e între Meteora și Delphi, nu îți sare nimic în ochi, în afară de relieful specific Greciei, cu care te obișnuiești destul de repede (singurul loc notabil a fost Thermopile, cunoscut pentru vestita bătălie între Leonidas și-ai lui cu perșii). În schimb, când începi să urci munții dinspre Delphi, parcă se schimbă lucrurile, mai ales după ce începi să vezi marea.

Din păcate, pe drum ni s-a făcut foame și am tras la prima tavernă pe care-am întâlnit-o, într-un sătuc, la mama naibii. Mâncarea a fost senzațională și atunci parcă am simțit prima oară, cu adevărat, că am ajuns in Grecia: souvlaki (frigărui) de porc marinate, salată grecească și alte nebunii. Ca să nu mai zic că am avut din partea casei măsline, brânză, roșii grupa mare, un platou imens de fructe și câte un păhărel de o băutură tradițională, un fel de vișinată. De ce zic din păcate? Pentru că ne-a venit destul de greu să plecăm de-acolo și am ajuns la Delphi la un sfert de oră după ce se închiseseră porțile. Da, unul dintre cele mai importante locuri ale Greciei antice și noi ne holbam la el din stradă. Asta e, data viitoare.

Pe la 11 noaptea am ajuns în Atena, unde alesesem un hotel foarte ok ca bani și ca poziționare. Dar cum nu putea să meargă totul smooth, când am ajuns acolo am aflat că rezervarea ne fusese anulată la ora 5. Super! După ce ne-am certat un pic cu recepționerul (să nu-i zic “animalul”), am vorbit și cu niște români de-ai noștri (fără să ne dăm seama, parcasem fix în fața unui local care se chema “Iasu’ Cafe”), în cele din urmă am sunat la Booking.com, unde făcusem rezervarea, care ne-au ajutat să găsim un alt hotel în zonă (cam nasol să fii în Atena, la 12 noaptea, în plin sezon, fără cazare). Apropo, evitați pe cât posibil Hotelul Pergamos, mai ales dacă faceți prin Booking.com, au termeni care nu sunt scriși nicăieri. Oricum, nota 10 pentru Booking, chiar ne-au fost super de ajutor, ne-au găsit Moka Hotel (nu, nu a fost gratis, așa se chema), care era la câteva minute distanță, și ne-au rambursat tot ce-am plătit în plus față de cazarea inițială. După o zi extrem de obositoare și stresantă spre final, ne-am instalat în camere, am făcut un duș, am ieșit un pic pe lângă hotel să vedem cam care-i treaba cu Atena, am băut un suc și apoi somn direct. Poate mă înșel, deși din ce-am discutat cu românii de-acolo nu cred, dar Atena mi s-a părut un oraș extrem de murdar și haotic. Păcat că asemenea istorie e înconjurată de atât jeg.

Ei bine, dacă stau totuși să mă gândesc, cred că ziua asta a fost ceva mai obositoare decât cea de dinainte, prin simplul fapt că să faci Acropolele la pas, pe 42 de grade, nu este cel mai comod lucru. Deși plusurile experienței nu se compară cu mica tortură termică. În fine, pe la ora 2-3, am pornit spre destinația finală, Killini, de unde urma să luăm feribotul spre Zakynthos. Singura oprire notabilă pe drum a fost la istmul Corint, unde-am văzut și noi vestitul canal (foarte impresionant) și să ne holbam un pic la podul de la Patra (cel mai lung nu știu de care pod suspendat din lume, construit recent), peste care însă am trecut la întoarcere. La feribot am ajuns la ora 8 și ceva (cursa era la 9), am luat beletele (în total 70 de euro pentru o mașină și 4 oameni) și după o oră și aproape jumătate, parcă, am ajuns în sfârșit la destinație, Zakynthos. Cazarea am avut-o în Aragassi, o stațiune mică de lângă Zante, cel mai important oraș de pe insulă.

La întoarcere

Asta e varianta pentru cei care merg direct, fără vizitat alte zone

Vizualizati traseul Zakynthos – Bucuresti pe o harta mai mare

Pe scurt, am luat feribotul de 3, la 4 eram în Killini, ne-am întors spre Patra, am luat-o pe minunatul pod spre Antimo, apoi Ioannina, Grevena, Salonic, Sofia, București.

Nu mai știu exact localitățile, dar cam de pe la Ioannina până la Salonic, drumul este absolut superb, pentru că e o autostradă nou-nouță care urcă până pe la vreo 1000 și ceva de metri, dacă-mi aduc bine aminte (cam cum ar trebui să arate, probabil, și Comarnic-Brașov dacă va fi vreodată gata). Ca să nu mai zic că atunci când plătești taxa pe zona respectivă, primești un pliant în care ești atenționat că sunt 2 sectoare de câțiva kilometri buni în care ești rugat să încetinești pentru că e “Bear Habitat”.

În rest, drumul fără absolut nici o problemă (mă rog, am avut o mică problemă cu motorina, o să explic un pic mai jos), în afară de o oprire de către minunată poliție bulgară, undeva lângă Sofia, unde-a fost nevoie să cotizăm 5 Euro pentru că aveam proiectoarele aprinse. La București am ajuns în jur de 11 dimineața așa că am avut în total 19 ore de condus, dar din care noi am avut vreo 3 ore pierdute aiurea, așa că undeva la 17 ore mi se pare un timp rezonabil pentru București – Zakynthos (mă rog, timpul e calculat până la Killini, de unde se ia feribotul).

Ca bani

Media pe computerul de bord a fost undeva la 6.8-7 litri la sută (de motorină, mașina a fost un Saab 1.9 TiD), așa că ținând cont că pe varianta cea mai rapidă distanța parcursă e de 1.250-1.300 de km, înseamnă vreo 130-140 de Euro (doar dus, deci în total cam 260-280 de Euro). În Bulgaria motorina e mai ieftină ca în Grecia, chiar și cu 30 de cenți la litru, așa că puteți planifica să puneți cât mai puțină motorină în Grecia. Probabil știe toată lumea, în Bulgaria vinieta e cam 30 de lei pe o săptămâna, în Grecia nu e, în schimb au taxe pe autostradă, noi cred că am dat în total minim 20 de euro pe taxe, dar majoritatea la dus, la întors, pe variantă cea mai rapidă, nu țin minte să fi fost mai mult de 2 sau 3 puncte de taxare (cam 2-3 euro era de plată la fiecare de-ăsta). Traversat podul de la Patra a costat vreo 14 euro, dacă nu mă înșel, iar de feribot am zis mai sus.

Altele

Aveți grijă cum planificați ajunsul la feribot (aici găsiți programul și prețurile), de regulă e bine de ajuns cu măcar jumătate de oră înainte (la dus n-am avut probleme, că am ajuns cu aproape o oră înainte, dar când să plecăm din Zakynthos, ajunși cu vreo 20-30 de minute înainte, după noi au mai urcat doar 4 mașini (dintre care 3 pe rampa de încărcare), restul au trebuit să aștepte următorul feribot.

Atenție mare la benzinării. Nu vă așteptați să găsiți benzinării deschise noaptea, iar la cele care totuși sunt, aveți șanse să nu găsiți motorină (în afară de orașele mari). Noi am avut o ditamai pățania, era să rămânem fără motorină între Salonic și vamă, la întors, tocmai pentru că am găsit o singură benzinărie deschisă, care însă n-avea diesel. Noroc cu niște greci extrem de amabili care ne-au făcut rost de-un bidon și ne-au dus cu mașina până înapoi în Salonic să luăm 10 litri de motorină.

Grecia are un sistem dubios de monitorizare video. O grămadă de camere, dar se pare că pe greci îi doare-n fund de ele. Nu am văzut nici măcar UN grec care să încetinească pe lângă ele (noi încetineam până aproape de viteza regulamentară pe zona respectivă, ăștia treceau fluierând pe lângă noi și pe lângă camere). Discutând cu nenea de mai sus, care ne-a ajutat cu motorina, zicea că unele funcționează, unele nu. Și, întrebat cum se descurcă cu amenzile, a zis că, citez: “This is Greece. Some you pay, some you don’t!”. Ce naiba să mai zici. Noi am încercat să trecem cât de cât legal prin dreptul lor, iar deocamdată n-am primit nici o “vedere” din Grecia, o să updatez dacă vine ceva.

Despre Zakynthos și experiența de acolo, în curand…