O fugă până la bulgari
Mă sună un prieten duminica trecută, că dacă dăm o fugă până la bulgari. Am mai fost în trecut, să mâncăm ceva la Ruse, spre exemplu (nimic deosebit, doar că mai schimbăm şi noi aerul de Bucuresti fără să ne călcăm în picioare cu alţii de-ai noştri). Aşa că şi-acum părea o idee numai bună de-o duminică după-masă, mai ales că vremea a fost superbă. Zic “a fost” pentru că a trecut o săptămână şi deja sunt 28 de grade, se pare că noi trecem din iarnă direct în vară. În fine, noi să fim sănătoşi. Şi, ca să nu ne ducem doar de dragul de-a pleca de-acasă, am primit şi-o propunere concretă, şi-anume să mergem până la mănăstirile/bisericile în piatră de la Ivanovo (n-am nici cea mai mică idee care e traducerea oficială a locului, în engleză le spune “Rock-Hewn Churches of Ivanovo).
În mod normal, într-o oră jumate eşti acolo, mai ales că am prins liber şi drumul şi în vamă. Locul e sit UNESCO din ’79 şi are două chestii interesante: un canion şi nişte biserici săpate în piatră (noi am văzut doar una). Ce e fain e că, deşi e trecut ca sit cultural, nici partea care ţine de natură nu e urâtă, locul fiind parte din parcul natural Russenski Lom. Lăsând la o parte că e destul de dubios să vezi un canion în mijlocul câmpului, pe lângă mănăstire e amenajată o zona de promenadă care oferă nişte privelişti destul de mişto. Mănăstirile cică-s construite prin secolul XII, iar picturile datează din secolul XIV. Înăuntru n-am putut să intrăm, că era închisă cu lăcatul. Mă rog, nu-i ca şi cum ne-a mirat, ţinând cont c-am fost duminică după masă (la modul că pe la 3 abia cred că plecam din Bucuresti). De-afară pare frumuşică, probabil că o să mergem odată mai de dimineaţă, s-o şi vizităm, mai ales că acum sunt şi un pic mai bine documentat. Tot în zonă se află şi ruinele fortăreţei de la Cherven, dar nici acolo n-am mai mers, că deja se însera.
Dar am făcut o mică plimbare prin parc, cred că am văzut şi vulturul egiptean (e unul dintre cei mai importanţi “rezidenţi” ai parcului). Zic “cred” pentru că a zburat pe deasupra noastră şi nici telefoanele, nici ochii noştri nu băteau atât de bine încât să ne dăm seamă ce e. Ulterior am citit că şi acvila o arde prin zonă, deci nu ştim sigur, mai ales că ce-am văzut noi părea mai închis la culoare (deşi posibil să fi fost de la faptul că era-n bătaia soarelui). În rest, frumos, aer curat, mai un fazan care sare din boscheti fix pe lângă tine, susurat de râu, atmosferă plăcută.
Partea bună, în afară de vreo 4-5 oameni n-am văzut pe nimeni pe-acolo, deci linişte şi pace, exact ce voiam. Partea proastă, că nu prea ai pe cine să întrebi şi tu una alta. Erau nişte tanti care vindeau cafea jos, la parcare, dar s-au cărat repede, iar, în rest, vreo câţiva rătăciţi, ca noi, şi cam atât. Sunt pe-acolo câteva panouri în bulgăreşte şi în engleză, dar majoritatea legate de parc şi de animale şi mai puţin despre mănăstire (cel puţin cele în engleză, că la bulgară am cam chiulit în şcoală). A, şi plus că nu prea-mi dau seamă unde sunt celelalte mânăstiri (că termenul oficial e “mănăstirile de la…”, nu “mănăstirea de la…”).
Per total, locul e frumuşel. Nu ceva de speriat, dar cred că merită o fugă într-o zi, când nu prea ai ce face prin casa. Iei un pic de aer curat, vezi nişte privelişti frumuşele, câteva animale. Iar dacă vrei, la întoarcere poţi să mănânci extraordinar, în Ruse, la Mehana Chiflika (Google Maps). Am ajuns acolo la recomandarea cuiva şi locul e absolut minunat. Nu neapărat pentru cum arată (deşi n-arată rău, e amenajat în stil rustic), cât pentru mâncare. Ex-tra-or-di-na-ră! Supă plus felul doi ne-a costat între 30 şi 60 de lei, depinde care, cât de extravagant a fost, dar a meritat fiecare leu. Mâncarea e excelentă, trebuie să încercaţi cartofii cu unt şi usturoi, pâinicuţele cu brânză (trebuie luate mai multe, că noi aproape le-am terminat până să vină mâncarea), ceva cu carne de porc, ciorba de burtă foarte bună sau sosurile/salatele/supele de iaurt cu sau fără usturoi (gen tarator). Cam asta ne-a făcut nouă cu ochiul, sunt convins că prin meniu sunt şi alte bunătăţi. Ca fapt divers, în meniu e o notă cum că ar fi bine să nu cer ospătarilor să-ţi recomande nimic. Ciudat. Şi apropo de ospătari, oamenii vorbesc româneşte, iar de plătit se poate plăti cu ce vrea fizicul vostru, leva, lei sau euro (bineînţeles, la ce nu e leva să nu va aşteptaţi să primiti un super curs). Noi am plătit cu lei şi leva şi n-am avut absolut nici o problemă. Restaurantul în sine cred că merită o deplasare specială, îmi pare rău că n-am făcut câteva poze cu mâncarea (eram rupţi de foame, ne-am înfipt în ea înainte să o lase ospătarul pe masă).