Seara Campionilor, ce frumos!

Tocmai ce m-am intors de pe Ghencea, unde am avut ocazia sa asist la un eveniment fantastic, Seara Campionilor. Organizat de Gica Popescu, Gica Hagi si Luis Figo, prin intermediul fundatiilor caritabile care le poarta numele, meciul a avut ca scop strangerea de fonduri pentru ajutorarea persoanelor nevoiase. Lasand la o parte scopul nobil, pot sa zic ca m-am simtit extraordinar, avand momente in care mi s-a facut pielea gaina vazand ce jucatori am ocazia sa aplaud.

Nici nu mai conteaza scorul final, 5-3 pentru selectionata lui Figo, in care s-au regasit nume mari ale fotbalului, printre care Raul, Davids, Michel Salgado, Solari, Maniche, Nadal, Sergi, Toldo si, bineinteles Figo. Au si recunoscut ca jucatorii care au facut parte din aceasta echipa, marea majoritate sunt inca activi sau s-au retras de putin timp, deci scorul e oarecum normal.

Totusi, atractia serii a fost echipa Romaniei. Chiar am avut emotii in unele momente, vazand ce jucatori uriasi am ocazia sa vad, jucatori pe care nu i-am vazut niciodata evoluand pe viu, doar in inregistrari de calitate dubioasa. Chiar daca mai in varsta, cu mai multe kilograme la activ, doar faptul ca am avut ocazia sa le scandez numele a fost extraordinar.

In formula de start a Romaniei s-au regasit aproape toti jucatorii care au format acea super echipa care a scris istorie in anii ’90. Stelea – Dan Petrescu, Gica Popescu, Miodrag Belodedici, Iosif Rotariu – Gica Hagi, Sabau, Dorinel Munteanu, Ilie Balaci – Ilie Dumitrescu, Adrian Ilie. A fost fantastic sa vad din nou, de data aceasta pe viu, toti acesti jucatori adunati din nou impreuna. Gica Hagi, desi mai rotunjor si mai lent, ramane Regele, Belodedici mi s-a parut extraordinar, putand evolua fara probleme, cred, in primul 11 al oricarei echipe din Divizia A, Gica Popescu la fel, Sabau da lectii oricand jucatorilor de la Gloria Bistrita, pe care ii antreneaza, Dorinel la fel de muncitor iar Adi Ilie, pus pe sotii in seara asta, ramane acelasi atacant de clasa. Dan Petrescu a obosit cam repede, Rotariu a alergat mult, iar Ilie Dumitrescu, desi departe de forma de-acum 14 ani, a marcat primul gol. Cat despre Ilie Balaci, se vede ca anii au trecut peste el, dar numai faptul ca am avut ocazia sa-l vad in iarba, cu mingea la picior, a meritat din plin.

Apoi au inceput schimbarile. Pe rand i-am aplaudat pe Silviu Lung (se vede ca a fost unul dintre cei mai mari portari pe care i-a avut Romania, are in continuare niste reflexe extraordinare), Tudorel Stoica (capitanul Stelei din ’86 a marcat un gol superb), Mircea Lucescu, Rica Raducanu (ramane acelasi personaj adorat de public, indiferent daca rapidist, stelist sau dinamovist), Toni Dobos, Lita Dumitru, Marcel Raducanu sau Viorel Moldovan. Si bineinteles, pe antrenorii romani cu cele mai mari performante la nivel de club si echipa nationala, Emerich Ienei si Anghel Iordanescu.

Cel mai mult mi-au placut cum s-au prezentat Silviu Lung, Belodedici, Gica Popescu, Gica Hagi, Sabau, Adi Ilie, Tudorel Stoica si Adi Ilie.

Din pacate, stadionul n-a fost plin, asa cum meritau acesti jucatori extarordinari, dar atmosfera a fost placuta. Din cand in cand se facea cam liniste, dar, per total, a fost fain. Poate mai putin cand Torje si-a luat niste fluieraturi, gesturi care nu cred ca-si aveau locul la un astfel de meci.

Oricum, a fost o seara frumoasa, cand ne-am desprins de mizeriile din fotbalul romanesc actual si am putut vedea niste legende jucand un fotbal frumos, pentru un scop nobil. Si, inainte sa termin, va las sa vedeti golul superb al lui Tudorel Stoica, cel mai frumos al meciului. La 54 de ani, Stoica a marcat un gol cum nu prea se vede nici prin scumpa noastra Liga I.