inca un Paste…
Si na c-a mai trecut inca un Paste. Ca de obicei, mi-am petrecut Sarbatorile acasa, la Buzau City. Nimic deosebit, ba chiar au fost primele sarbatori pe care nu le-am simtit sufleteste absolut deloc. Daca in anii trecuti veneam cu o alta stare de spirit dupa mini-vacanta, acum am venit chiar mai obosit si mai incarcat decat am plecat. Parca nici noaptea de Inviere n-a mai avut acelasi farmec, cu atmosfera aceea mistica, creata de oamenii care se indreptau in liniste spre biserica si apoi, la 12 noaptea, cantand toti “Hristos a Inviat”. Anul acesta in schimb parca a fost o rutina din care a disparut orice urma de spiritualitate.
Buzaul, a ramas acelasi oras trist, de care incep sa ma lege din ce in ce mai putine. De iesit am iesit tot cu oamenii cu care ma vad de obicei in Bucuresti, exceptie facand cativa prieteni foarte dragi, pe care nu i-am mai vazut de foarte mult timp, desi, de exemplu, aici in Bucuresti stau la 5 minute de locul de munca al unuia dintre ei. Si, bineinteles, am revazut si ceva lume draga care locuieste in Buzau, cam putini ce-i drept, dar ma bucur ca i-am revazut si pe ei/ele.
Stiam de mai mult timp ca Buzaul o sa aiba mall, acum am vazut si eu minunea la fata locului. Desi sunt cam derutat, pentru ca, din ce-am vazut eu, sunt doua mall-uri, de fapt, la 100 de metri unul de altul. Ciudat. Am auzit ceva si de-un Carrefour, dar unii cica-s prostii. Oricum, sincer, nu stiu daca Buzaul e pregatit pentru un mall, deocamdata. Ma uit la magazinele cat de cat mai rasarite, prin care bate vantul si incerc sa-mi imaginez cam ce-o sa fie in mall in Buzau. Ca sa nu mai spun ca abia astept sa vad hoardele imbulzindu-se la KFC, daca o sa se deschida, loc in care bineinteles, ca peste tot in Bucuresti, codul bunelor maniere este interzis cu desavarsire.
Cum ne asteptam cu totii, dupa Paste, au aparut inevitabilele stiri cu afluxul de idioti care-au umplut spitalele dupa ce au mancat pana li s-a facut rau (de betivi cu capete sparte nu mai zic, dar aia nu ma intereseaza deloc, ca aia se imbata tot anul). Acum stau si ma gandesc, n-am nimic impotriva mancatului de sarbatori pana se plezneste (eu asa fac mereu, nu de alta, dar am avut norocul/ghinionul sa am o mama care si in somn gateste fantastic). Problema e ca, daca stii naibii ca ti se face rau de la atata mancare, mai opreste-te, ma, nemancatule! Ca tot vorbeam de codul bunelor maniere, aici e cumva si vina gazdelor. Noi, romanii, avem prostul obicei, atunci cand vine cineva in vizita, sa-i dam de mancare pana i se face rau. E omul plin, si tu vii si-i mai zici “Hai ma, Ninele, mai ia ma si niste sarmale, ca-s bune rau!”. Si na, cand te vede omul nebuna/nebun, mananca, ce naiba sa faca. Si pac pac (ca sa citez un “clasic” in viata) i se face rau si ajunge la spital. In fine, deja astea nu mai mira pe nimeni, si sunt convins ca toata lumea s-a obisnuit cu tampeniile astea de stiri.
Hristos a Inviat!