Nici nu stiu de unde sa incep povestea ultimelor 5 zile, pentru ca am trait si am vazut foarte multe si-mi este greu sa le pun pe toate in ordine. Din pacate, fiind unul dintre soferii de serviciu, n-am reusit sa scriu dupa fiecare zi in parte, pentru ca atunci cand ajungeam la hotel, urma un dus si-apoi mos Ene venea destul de brutal si-mi inchidea ochii imediat. Totusi, tre sa incep de undeva, asa ca, in postul asta, o sa scriu despre traseu, urmand ca, in alt post sa zic si ce minunatii am vazut. De fapt, daca stau sa ma gandesc, cred ca vor fi mai multe posturi, nu de alta, dar am vazut prea multe si prea interesante ca sa ingramadesc totul in cateva cuvinte.
Nu o sa mai zic si eu ce e cu proiectul “Redescopera Romania” al celor de la Petrom, impreuna cu Bobby, pentru ca deja s-a scris foarte mult despre el (puteti citi totul pe pagina de Facebook a Petrom sau in postul explicativ de la varu’).
Asa ca miercuri dimineata, la 6:30 (ingrozitor de dimineata), era programata plecarea, cu un Suzuki Grand Vitara (review coming soon), GLK-ul lui Bobby si o Skoda Yeti, cu Doru la volan. Din pacate, un mic incident administrativ a facut ca GLK-ul sa fie faultat si apoi schimbat cu un Citroen C3 Picasso, acelasi pe care l-am testat de 1 Mai si care mi-a placut extrem de mult. Din pacate, plecarea s-a amanat foarte mult, prima echipa punandu-se in miscare abia in jurul pranzului, pe traseul stabilit dinainte, iar restul (adica eu, Bobby, Adi si Andra) am plecat abia pe la 4, sarind peste obiective si intalnindu-ne cu restul direct la Craiova.
A doua zi am plecat din Craiova spre Timisoara, cu o prima oprire facuta la Drobeta Turnu Severin, unde-am vazut Cetatea Medievala a Severinului (foarte misto, ca asezare, dar cam slaba la prezentare), ruinele castrului roman si Muzeul Regiunii “Porților de Fier” (ar fi si mai interesant daca ar avea ghizi cat de cat cu chef de viata), inclusiv piciorul podului lui Apolodor din Damasc. Si tot la Drobeta, am baut, pentru prima oara, braga (o sa fie si ultima oara). A urmat drumul foarte misto de pe la Cazane, cu oprire la o pensiune superba de pe malul Dunarii (din pacate, personalul cam dezamagitor) si prima baie din viata mea in Dunare. Dupa asta, speologul de serviciu, Doru Panaitescu, ne-a dus intr-o mica expeditie spre pestera Ponicova (nu cu barca, am luat-o pe partea mai putin accesibila). Asta a fost ultimul popas, pentru ca apoi am mers direct la Timisoara, unde ne-am intalnit cu gasca de-acolo (am si pasaport, din pacate mi-a expirat viza) si am sarbatorit-o pe Anne Marie, care a implinit o frumoasa varsta. O mica surpriza pe care-am avut-o cand am ajuns la hotel a fost piscina, pe care bineinteles ca n-am putut-o rata, alaturi de Adi, Cosmin, Anne Marie si Ana.
A treia zi, varu’ s-a gandit ca toti ar fi incantati daca ar “pilota” si ei un pic, asa ca cei de la Carpatair ne-au lasat pe toti sa ne dam in simulatorul in care-am fost acum ceva timp cu Bobby. Nu m-am mai dat acum, dar toata lumea a fost mega incantata. Dupa ce toti au aterizat (mai mult sau mai putin), am luat-o spre Lugoj, am cautat de ne-au sarit capacele, pe o racoare de 42 de grade, castrul roman de la Tibiscum, apoi Caransebes, Baile Herculane si un mic ocol de vreo 3 ore la Cheile Corcoaia (unde Picasso-ul ne-a cam zdruncinat creierii). Pentru ca se cam inserase, am folosit tehnica care nu da niciodata gres in fimele de groaza, adica we split up: eu, Adi si Andra am mers la Pades, sa vedem Monumentul Proclamatiei (monumentul este foarte misto amenajat, iar noi nu ne-am putut abtine sa nu radem un pic de Andra cu povesti horror), Bobby spre Manastirea Tismana si Doru spre Ponoare. Spre deosebire de filmele de groaza, nimeni n-a patit nimic si ne-am intalnit cu totii noaptea, la Targu Jiu, unde-am facut si-o vizita scurta la Poarta Sarutului, Masa Tacerii si, of course, Coloana Infinitului.
Deja trezitul la 8 incepuse sa devina o problema, dar n-aveam ce face ca na, trebuia sa inceapa ziua a patra. Dupa o oprire scurta la Manastirea Lainici si o baie a lui Doru in Jiu, am ajuns la Petrosani. Orasul pare ingrozitor de in paragina, dar am avut foarte buna inspiratie sa vizitam Muzeul Mineritului, unde am dat peste mister Puscasu, poate cel mai dedicat ghid pe care l-am avut vreodata si care ne-a lasat pe toti cu un zambet imens pe fata. Am trecut apoi pe la Pestera Bolii (vine de la un boier Bolia, nu de la bolnavi) si apoi iar ne-am despartit, adica eu cu Adi si Cosmin am luat-o spre Sibiu, am facut popas, pana spre 12 noaptea si-apoi am luat-o pe Valea Oltului (groaznic trafic) spre Ramnicu Valcea, unde-am adormit inainte sa-mi atinga capul perna.
Ultima zi a inceput asa cum incep toate “ultima zi”, adica cu un mic regret ca stii ca se va termina excursia, dar am trecut peste si-am luat-o de la Ramnicu Valcea spre Horezu, ne-am oprit pe la Trovantii de la Costesti, apoi am vizitat Pestera Polovragi si Pestera Muierii (cea mai fain amenajata din toata deplasarea). A fost ultimul obiectiv vizitat, pentru ca, dupa o masa la Ramnicu Valcea si doua doze de Red Bull, am luat-o spre casa. Din pacate, Romania e frumoasa doar in timpul saptamanii, pentru ca, in weekend, nu prea o vezi de fumul de gratare, mai ales ca in ziua asta am prins si Sfanta Marie si caldura infernala, iar A1, ca de obicei, foarte aglomerat.
PS: Pe masura ce-o sa scriu despre locurile vizitate, o sa fac update cu linkuri.
Aseara a fost Steaua – Rrapid. Evident ca am fost pe stadion. Obiectiv, cred ca a fost un meci destul de slab; subiectiv, mi se rupe :D Un meci in timpul caruia am imbatranit 3 ani cred, dar care a meritat…Steaua in semifinale..Yuppiii!!! \:D/ Buun, acum urmeaza partea a 2-a. Scumpul si iubitul ProSport. Un…
Nike face de ani buni reclame foarte faine cu si despre fotbal, iar asta ultima, “Take it to the next level” e super tare. E regizata de Guy Ritchie (care-a regizat niste filme care mie-mi plac mult: “Lock, Stock and Two Smoking Barrells” si Snatch) si arata viata de fotbalist, 1st person style. Cred ca…
Și începi să conduci. La început mai timid, așa, apoi cu din ce în ce mai multă încredere. Uuuu, ce viteză prinzi! Și cât de bine e! Nu te mai interesează nimic, atât de prins și de captivat ești de drumurile pe care ajungi. Dar la un moment dat cineva îți fute o palmă (scuzați-mi…
Acum cateva zile citeam in BusinessMagazin despre eRepublik, un nou joc online, care era descris ceva de genul “the next Second Life”. Presupun ca toata lumea a jucat sau a auzit de Second Life. eRepublik e complet diferit, in primul rand fiind browser based, adica nu downloadezi nimic, nu instalezi nimic, doar deschizi site-ul, te…
Probabil că expresia asta e primul lucru care-ţi vine în cap când auzi de numele localului ăstuia minunat, “La plăcinte”, de pe Dacia. Şi dacă nu, înseamnă că ai o problemă :D Ieri-seară am ieşit cu un prieten să bem o bere. Şi, bineînţeles, când vine vorba de astfel de activităţi, dacă cineva zice “hai…
3 Comments