Aventura #prinromania Banat si Oltenia : obiective (partea 2)
Muzeul Mineritului din Petrosani
Domnul Puscasu, de la Muzeul Mineritului din Petrosani
Initial, cand am vazut pe harta Muzeul Mineritului am zis ca hai sa ne oprim si acolo, nu de alta, dar era un “muzeu” si banuiam ca ar putea fi cateva chestii interesante de vazut. Dar habar n-aveam ce ne astepta acolo. Muzeul nu e cine stie…nici foarte mare, nici cu cine stie ce exponate, in schimb domnul Puscasu, cel care are grija de muzeu, s-a dovedit a fi un om extraordinar. Dupa 27 de ani (parca) petrecuti in mina, cred ca ne-ar fi povestit doua zile despre mineritul si minerii din Valea Jiului. Oricum, l-am ascultat, captivati, cum ne-a povestit despre geologia zonei, despre grevele minerilor (sunt anuale), despre nevestele minerilor care i-au luat la bataie pe macelari c-au scumpit carnea, despre accidentele, masurile de siguranta si misiunile de salvare din subteran si multe altele. Nici n-am simtit cum a trecut aproape o ora jumatate si, din pacate, n-am putut sta mai mult, dar mi-ar placea mult de tot sa mai ajung pe-acolo. Daca aveti drum prin zona, trebuie neaparat sa va opriti un pic si sa-l ascultati cum povesteste.
Pestera Bolii
Pestera Bolii
La cativa kilometri de la iesirea din Petrosani spre Hateg, am oprit sa vizitam Pestera Bolii, asta dupa ce ne-am invartit un pic, pentru ca indicatorul spre pestera, dinspre Petrosani, fusese furat de niste binevoitori. Numele nu vine de la boala, asa cum ne-am asteptat cu totii, ci de la un boier de prin zona pe care-l chema Bolia si am auzit sau am citit si aici povesti frumoase despre pestera, cum ar fi inaugurarea ei, in 2006 (sau 2004), cu o nunta. Ce mi-a placut mult la pestera asta e ca, desi nu e foarte mare, pare foarte spatioasa si grandioasa. Ce-i drept, e si foarte ok amenajata (cu podeturi si luminata bine) si, pentru ca nu e foarte vizitata, am avut ocazia sa deranjam cativa lilieci, unul inclusiv pozand pentru un mic pictorial, asta pana cand s-a plictisit si s-a hotarat sa se retraga undeva unde sa se poata odihni in liniste.
Muzeul Trovantilor de la Costesti, Valcea
Muzeul Trovantilor de la Costesti
In drumul de la Ramnicu Valcea spre Horezu, o prima oprire am facut-o la Muzeul Trovantilor. Nu prea stiam care-i treaba cu ei, dar, daca tot eram in zona, am zis ca merita vizitati, mai ales ca am fost fascinati cand am auzit ca li se mai zice si “pietrele care cresc”. Probabil pentru geologi sunt destul de interesanti, dar eu n-am vazut decat niste bolovani care, nu mai stiu exact cum (avea legatura cu nisipul), se maresc in continuu. Nu va imaginati ca stati 10 minute langa ei si deja-s mai mari pentru ca, din cate citesc pe wikipedia, cresc cu 4-5 cm in 1200 de ani.
Pestera Polovragi
Deja vazusem, in cateva zile, mai multe pesteri decat vazusem in toata viata mea, asa ca Pestera Polovragi, dintre Horezu si Baia de Fier nu mi s-a mai parut la fel de interesanta. Din fericire, cand il ai pe Doru Panaitescu cu tine, cam toate pesterile ti se par spectaculoase. Pana sa ajungem la pestera, a trebuit sa mergem pe jos cam un kilometru, cred, pentru ca drumul era in reparatii si era inchis, ceea ce pe “racoarea” de afara n-a fost chiar fascinant. Despre pestera nu mai tin minte foarte multe, doar ca Doru ne-a prezentat pitecantropii, o specie interesanta de turisti de pesteri. A, si mi-am luat prastie de la intrare :D
Pestera Muierii
Pestera Muierii
Cum ziceam si mai devreme, eram un pic satui de pesteri, dar ultima oprire a fost tot la una, adica la Pestera Muierii. Fiind clar cea mai “turistica” pestera vizitata in zilele astea, treaba asta a avut avantaje si dezavantaje. Avantajele sunt ca e foarte misto amenajata, arata cel mai interesant dintre toate, in schimb, marele dezavantaj, mai ales ca am prins-o in zi de Sfanta Marie, a fost ca era plina ochi de oameni. Adica 100 si ceva de oameni nu pare mult, dar cand tre sa treci prin niste galerii in care mergi in mersul piticului, stai la rand mai ceva ca la stadion. Si am ramas masca cand am auzit ca pestera e, de fapt, imensa, iar daca galeria vizitabila are cateva sute de metri, in total sunt peste 7 kilometri de galerii, majoritatea rezervatii speologice. Cum ziceam, cea mai frumoasa pestera pe care-am vizitat-o (nu doar in zilele astea), dar mi-ar fi placut mai mult sa o vad intr-o zi in timpul saptamanii.
Redescopera Romania e un program si poate fi urmarit pe Twitter (hashtag-ul #prinRomania sau contul oficial al actiunii) sau pe pagina de Facebook a Petrom.
3 Comments