Angajatii Mac/KFC si strainii

La ce dracu mai vorbești în română, dacă îți dai seama că omul din fața ta nu înțelege o iotă? De fiecare dată când merg să-mi iau ceva de la Mac sau KFC, atunci când am în față un străin, distracția e garantată. Mă rog, aproape mereu, că mai sunt și angajați care știu engleză și atunci nu mai e nici un fun. Și mai ales dacă străinul nu știe nici ăla engleză bine.

Ultima oară eram acu 2 seri, am impresia, la Mac la Unirii, unde-mi luam de-ale gurii. În fața mea, un tip mai colorat (nu rrom) care ajunge la tejghea. Buun, întâi întreabă, în engleză, dacă poate plăti în Euro. Bineînțeles că tipa care vindea habar n-avea engleză, deci n-a înțeles nimic. Scoate omul o bancnotă, nu mai știu de câți euro, o arată, tipa pricepe, îi zice că nu. Omul, care s-a prins că nu-i de glumă cu asta, nu mai întreabă și scoate direct cardul. Se uită fata puțin cam încurcată la card și apoi “Tibiiiiii, ia vino oleacă!”. Vine Tibi, se uită și-și da acordul că se poate plăti cu cardul. Ei bine, și de-aici începe bâlciul.

Cere omul un McChicken (de obicei am văzut că nu-s probleme la felul principal, pentru că are denumiri în engleză: McChicken, Crispy Strips, Big Mac, așa că nu-i greu). Apoi vine momentul cel mai tare. Sosurile. Dacă i-a pus dracu’ p-ăștia să vrea sosuri, atât le-a trebuit. Ăsta de acum de la Mac zice că vrea sos. Atunci tipa îl întreabă “smântână sau maioneză?”. Ăla bagă o față de-aia din care se vedea că pricepuse tot. Tipa mai zice o dată “smântână sau maioneză?”. Bineînțeles, rezultatul același. Atunci tipa, cu o dicție clară, de zici că recita “Iarna pe uliță” la serbarea de Crăciun de la grădiniță, îi zice țipând: “smââântââânăăăăă saaaau maaaiooneeeeezăăăăă?”. La ce dracu țipi așa femeie? Omul e străin, nu-i nici surd și nici retardat. Pe mine mă bușește râsul. Intervin și îi traduc omului, care de fapt nu voia nici una nici alta.

Apoi, urmează momentul maxim pentru toți angajații Mac/KFC. Când omul cere “fries”. Atunci angajatul, cu un zâmbet trimufator, într-o engleză de baltă, întreabă: “big or smol?”. La suc de obicei nu-s probleme, avem aceeași întrebare, “big or smol?”, dar doamne ferește să uite ăla să comande ceva sau să-i aducă aia altceva, că e râsul de pe lume.