Problema pe National Arena

Am fost microbist de mic, iar din momentul în care-am venit în București și-am fost prima oară pe Ghencea mi s-a părut tot timpul ceva anume la mersul pe stadion. Am și avut noroc să prind Steaua în unul dintre cele mai bune momente de după revoluție când am avut șansa să văd pe stadion meciuri ca cel cu Valencia sau cu Lens (am scris mai multe aici). Ulterior, din cauza scandalurilor repetate datorate lui Becali (mai ales umilințele provocate lui Hagi, Pițurcă sau Ilie Dumitrescu, pe care îi apreciez extrem de mult), mi s-a făcut silă și câțiva ani buni n-am mai fost la meciuri, preferând să le văd pe toate la TV.

Ei bine, un lucru bun a fost când au terminat ăștia National Arena, care e mult mai accesibilă de Ghencea, unde pierdeai juma’ de zi să-ți cumperi bilete (orice mijloc de transport foloseai făceai la fel de mult, iar vânzările online erau fantezii pe-atunci, trebuia să mergi să stai la ditamai cozile) și apoi încă juma’ de zi să te duci și să te întorci de la meci (în situația fericită în care aveai cu ce). Așa că abia astă primăvară am fost pentru prima dată după mulți ani la un meci al Stelei, cel cu Twente, mai mult ca să văd stadionul decât din cine știe ce apropiere față de echipă.

Totuși sezonul ăsta lucrurile au stat un pic altfel. Liniștea de la echipă, rezultatele extraordinare și impresia că lucrurile se mișcă cât de cât civilizat la Steaua m-au făcut să merg iar cu drag la meciuri. N-am ajuns la toate, dar am bifat câteva așa că mi-am cam făcut o părere despre ce și cum. Chiar stăteam aseară, în pauza dezastrului cu Stuttgart, și mă gândeam la cât de multe s-au schimbat față de acum 7 ani și cât de diferite sunt meciurile de pe National Arena față de cele pe de Ghencea.

În primul rând, se vede că-i altă viață. Intri destul de lejer, mai ales dacă vii cu jumătate de oră, o oră înaintea meciurilor (în Ghencea veneai cu două ore înainte să înceapă meciul și tot erai maxim de intim cu ceilalți în îmbulzeala de la porți). Plus că fiind în zona în care e, National Arena e mult mai la îndemână; ai metrou, autobuze grămadă și plus că poți parca undeva la maxim 10 minute de stadion fără probleme (în Ghencea învățai pe de rost cartierul până găseai un loc de parcare).

Doi la mână: poți să mănânci/bei ceva fără probleme. Suc, bere (fără alcool), hot-dogi, popcorn și destule puncte de vânzare încât să nu pierzi jumătate din repriză stând la coadă. Cum ziceam, altă viață.

Trei la mână: stadionul e mult mai impresionant. Pe lângă aspectul și mărimea în sine și acustica e altfel. Adică o coregrafie imensă întinsă pe o peluză întreagă sau un cântec strigat de 50.000 de oameni arată și se aude într-un mare fel.

Patru la mână: e un loc mult mai potrivit de mers cu prietena, soția, mama, tatăl sau copilul. Da, se mai aude câte un “f**u-ți m****i mă-tii cutare” sau “arbitre, să-ți dăm la m**e” și mai sunt câteva specimene pe care îți vine să-i arunci de sus, dar per total e mult mai ok decât în Ghencea. Acolo trebuia să fii împătimit rău de tot să-ți iei prietena, eventual pe la câte un meci cu Chindia Târgoviște, că atunci era mai liniște (în afară, bineînțeles, de perioadele când galeria era în conflict cu Becali).

Ei bine, din păcate, exact ultima parte e cea care mă cam deranjează un pic. Pe stadion vin foarte mulți așa-ziși “cetățeni”. Ce-s “cetățenii” ăștia? Sunt ăia care nu cântă nimic, se ridică în picioare doar când intră Steaua în careu sau doar ca să caște gura când e scandal în galerie (dar imediat au grijă să strige de jur împrejur “Stați jos, stați jos!”) și care pleacă de la stadion în momentul în care echipa e condusă cu 5-0. Da, îmi place atmosfera mult mai civilizată de pe National Arena, dar parcă nici “ca la teatru” (era o vorba pe Ghencea) nu-i frumos. Nu zic să înjuri sau să nu știu ce, dar totuși dacă vrei să stai liniștit și tăcut pe scaun, stai tată acasă. Nici eu nu mai sunt la fel de activ ca pe Ghencea (acolo oricum energia era alta, pe tot stadionul, nu doar în peluze), dar uneori sunt mai agitat eu acasă la TV decât alții pe stadion.

În fine, vroiam de ceva timp să scriu postul ăsta, iar aseară pe de o parte m-au deranjat ăia care au plecat de pe stadion începând cu golul 4 al lui Stuttgart, pe de altă parte m-au impresionat maxim galeriile cu coregrafiile de la începutul meciului și cu faptul că la 0-5 cântau de răsuna tot stadionul treaba aia nouă cu “Sunt fericit…Și mă simt bine”. Superb!