VB Request: Poze cu elefanti si date despre ei

Incepand de azi, m-am hotarat sa fac o treaba. Am vazut ca toata lumea se amuza de cuvintele dupa care sunt gasite blogurile lor pe motoarele de cautare. Eu am zis sa fac altceva: periodic o sa iau cele mai funny/tampite/interesante keyworduri si o sa fac un post despre ele. Saptamana asta m-a amuzat cautarea asta “poze cu elefanti si date despre ei“. Cum SERPurile pe .ro sunt dezastruoase, ma gandesc ca postul asta va ajuta pe cineva la un moment dat. Asa ca, let’s see:

ELEFANTUL (Elefantidae)

Toate pozele sunt de pe flickr. Da-i si tu cu search.

Raspandire si habitat

Fosile ale stramosilor elefantilor indica ca au trait odata pe fiecare continent in afara Australiei si Antarcticii, dar habitatul de azi e limitat la Africa si parti ale Asiei de Sud-Est.

Elefantii ocupa o varietate de medii-campii, mlastini, paduri, deserturi si munti. Sunt ierbivori si au nevoie de cantitati importante de hrana si apa de baut pentru a-si mentine marimea impozanta. Chiar si turme mici de cativa exemplare pot consuma rapid resursele de mancare si apa ale unei zone. Ei migreaza sezonier intr-o bucla mare, cautand resurse proaspete in arealul lor, care se poate extinde pana la 1500 de kmp. In cautarea sa de hrana, un elefant poate calatori pana la 5-10 mii de km anual, cel mai lung record de migratie al unui mamifer.

Descriere fizica

Cele doua specii ale familiei Elephantoidea se pot diferentia prin marimea urechilor. O privire mai amanuntita dezvaluie alte deosebiri. Elefantul asiatic, de exemplu, are 4 degete la fiecare picior posterior in timp ce cel african are doar 3.

Ei difera in marime, culoare si alte caracteristici fizice. Elefantul african poate fi deosebit prin dimensiunile sale mult mai mari si urechile care ii acopera umerii. Masculii pot atinge 4m inaltime si circa 7 tone. Femelele sunt mai mici- circa 2,8m- si cantaresc mult mai putin- circa 3,6t. Elefantul african are culoarea gri-deschis, desi poate parea gri-inchis, rosu sau maro, dupa noroiul in care se scalda. Are o frunte joasa si plata si un spate usor inclinat. Urechile sunt in forma de evantai si au cam 1,5m lungime si 1,2m latime. Atat masculii cat si femelele au colti lungi si curbati.

Elefantii asiatici sunt mai mici si mai indesati decat rudele africane, cu urechi ce nu le ating umerii. Masculul mediu are 3m inaltime si 2,3 tone. Femela atinge 2,4m si circa 3 tone. Au pielea de culoare gri-inchis si fruntea rotunda, cu spatele arcuit. Marimea urechilor e in medie de 0,75m lungime si 0,6m latime. Coltii femelelor pot fi absenti sau nedezvoltati.

In ciuda greutatii mari, elefantul merge aproape fara zgomot, cu gratie de exceptie, picioarele lui groase mentinand inaintarea cu pasi mari, usori, ritmici. O perna groasa de tesut flexibil creste la baza fiecarui picior absorbind socul greutatii. Degetele asigura mentinerea echilibrului in mers. Se deplaseaza cu o viteza medie de 6 km/h si pot atinge 40 km/h. Nu pot galopa sau sari peste santuri dar intra cu placere in rauri si lacuri, unde apa ii mentine si le permite sa inoate distante lungi fara sa oboseasca.

Nasul si buza superioara ale unui elefant sunt unite intr-o trompa lunga si flexibila cu circa 150,000 de muschi. Trompa versatila actioneaza ca o mana pentru apucarea boschetilor si a altor tipuri de hrana si introducerea in gura; un brat pentru ruperea crengilor copacilor; un tub de alimentare cu aer cand trupul e scufundat. Elefantii isi folosesc de asemenea trompa pentru aspirarea apei si scuiparea ei in gura pentru baut sau peste cap pentru spalare. Narile din varf permit elefantului sa capteze mirosuri. Dupa cercetarea aerului aceasta este introdusa in gura, unde organe speciale detecteaza mirosul. Elefantul african are doua buze mici, flexibile la capatul trompei pentru apucarea obiectelor mici; cel asiatic nu are decat una folosita pentru acelasi scop.

Coltii elefantilor, incisivii prelungiti, sunt cei mai mari si mai grei dinti ai unui animal in viata. Coltii sunt folositi pentru saparea dupa radacini si apa, curatarea scoartei copacilor dupa hrana, lupta in sezonul imperecherilor sau pentru alungarea pradatorilor. La pui, primii incisivi sunt inlocuiti la circa 6-12 luni de la nastere, iar al doilea rand, din care se vor dezvolta coltii, creste cu circa 17cm/an, de-a lungul vietii. Cresterea lor e determinata de gene si de alimentatie; in timp, tocirea si ruperea le micsoreaza lungimea. Un colt de mascul african cantareste 20-45 kg si are intre1,8 si 2,4 metri. Coltii masculului adult asiatic au circa 1,5m si 30 kg.

Elefantii au in total 4 dinti, toti molari, cu margini ascutite pentru mestecarea frunzelor, tulpinilor si radacinilor. Un singur dinte poate cantari mai mult de 5 kg la o lungime de 30cm.

Prima pereche de molari se afla in fata gurii; cand acestia se uzeaza cad; intre timp ceilalti doi din spate avanseaza. Dinti noi cresc apoi in spatele gurii pentru a-i inlocui pe ceilalti. Elefantii schimba molarii posteriori de 6 ori in viata. Cand ultimii se uzeaza -intre 40 si 60 de ani- animalul nu mai poate mesteca si moare de foame.

Pielea e cutata si groasa (2,5cm), acoperita cu par rar. In ciuda grosimii sale,se poate infecta cu paduchi care transmit boli ale sangelui. Elefantii se acopera frecvent cu praf, fac baie in apa si noroi pentru a-si proteja pielea.

Elefantii nu au glande sudoripare, urechile actionand ca radiatoare pentru eliberarea caldurii . Prin agitarea lor, fiecare vas de sange din urechea mare intra in contact cu aerul, fapt ce raceste sangele inainte ca ecesta sa circule din nou in tot corpul. Acest mecanism explica de ce elefantul african care a evoluat in climat cald are urechi mult mai mari fata de cel asiatic. Coada elefantului nu are par, ci doar o perie mica in varf pentru alungarea mustelor; poate cantari pana la 10 kg.

Vederea e proasta. Ochii sunt mici, in comparatie cu capul mare care se misca foarte putin lateral. Celelalte simturi –auz, miros, gust, pipait- sunt ascutite. Cel mai sensibil organ este trompa, care detecteaza adesea mancare si pericol pe pamant si in aer. Elefantii pot mirosi apa de la distante mari si pot auzi sunete de la mai mault de o mila.

Dieta

Elefantii mananca o varietate de plante (circa 80 de specii). Folosesc trompa pentru smulgerea smocurilor de iarba si pentru ruperea ramurilor si frunzelor din tufisuri si copaci. Un mascul african flamand poate dobori un copac pentru a manca tot ce este comestibil din el. Elefantul asiatic mananca mai mult ierburi. Sistemul digestiv e mai putin eficient decat al altor ierbivore. Mancarea trece repede prin sistem inainte ca substantele nutritive sa fie absorbite, animalul eliminand aproape jumatate din masa vegetala ingerata. Astfel el trebuie sa consume imense cantitati de hrana pentru a-si mentine sanatatea. In salbaticie petrece aproape trei sferturi din zi mancand. Un elefant adult are nevoie de 75-150 kg de hrana pe zi.

Reproducerea

Animale sociale, elefantii se aduna in turme mici pentru a se apara de pradatori. Fiecare familie e condusa de o femela dominanta sau matriarha. Cand sunt amenintati, membrii turmei inconjura puii pentru a-i apara iar matriarha infrunta pericolul sau grupul se retrage loalalta.

Maturitatea sexuala a masculilor incepe la 11-12 ani, dar in sezonul imperecherilor cei mai batrani ii alunga pe cei tineri; masculul nu se imperecheaza pana la 30 de ani. Cand are circa 20-25 de ani, glandele mari de pe lateralele capului incep sa se mareasca si secreta un lichid bogat in testosteron. Comportamentul devine nervos si adesea agresiv fata de alti masculi si oameni. Acest moment are loc anual in viata masculului, durand zile si chiar luni dupa varsta si starea de sanatate a animalului. Cercetatorii cred ca fenomenul are legatura cu ierarhizarea sociala, aflata in stransa legatura cu intaietatea la imperechere.

Femelele incep imperecherea de la 9 ani si intra in calduri la fiecare 16 saptamani. In timpul sarcinii imperecherea inceteaza. Dupa nastere ciclul reincepe. Femelele nasc un singur pui odata, la 20-22 de luni dupa concepere, cea mai lunga perioada de gestatie cunoscuta la animale. Un nou nascut are circa un metru inaltime si 120 kg. La inceput e neajutorat si nu-si poate controla muschii. Dupa 1-2 ore poate sta in picioare si suge lapte din glandele mamare ale mamei, aflate intre picioarele anterioare. In 3-8 saptamani incepe sa se hraneasca singur; in 6 luni invata sa bea cu trompa. La 9 luni petrece jumatate din timp consumand hrana vegetala. Este intarcat la circa 3-4 ani, la nasterea altui pui. In captivitate femelele nasc pana la 60 de ani, la intervale de 4 ani.

Una sau mai multe ,,matusi” pot ingriji puiul in timp ce mama e in cautare de mancare. Mai multe ,,matusi” inseamna mai multe sanse de supravietuire a puiului. La 10 ani acesta cantareste intre 900 si 1300 de kg. Va castiga mare parte a inaltimii intre 20 si 25 de ani continuand sa creasca pentru tot restul vietii.

Comportament

Elefantii au un comportament social complex, traind in familii unite, matriarhale, conduse de femelele cele mai batrane. Familiile sunt compuse din surori, verisoare, matusi, nepoate si tinerii urmasi; pot avea intre 2 si 29 de indivizi. Pot ramane impreuna pentru toata viata. Daca o familie devine prea mare, cateva femele pleaca pentru a forma o noua cireada. Membrii familiei se scalda, cauta mancare si calatoresc ca un grup. Ei stau la mai putin de 46 de metri de matriarha, chemandu-se intre ei. Daca sunt separati chiar si pentru cateva ore, reintalnirea e marcata printr-un complex ceremonial de primire (alergare, rotire, defecare, urinare, lovirea coltilor, frecarea trupului cu capul, strigate). Familia apara pe cei tineri, bolnavi, batrani, raniti. Cand matriarha moare, cea mai batrana femela ii ia locul la conducere.

Masculii tineri se departeaza de familie pe la 6 ani si petrec timpul in compania altor tineri masculi. Cand devin maturi sexual parasesc familia definitiv sau sunt alungati de femelele batrane. Pot hoinari singuri sau se pot alatura altor masculi in turme, ramanand aproape dar independenti de turmele femelelor. Se lupta uneori, rareori mortal, pentru a determina seful grupului.

In timpul migratiilor sezoniere, multe familii pot calatorii laolalta ca o singura turma condusa de cea mai batrana femela. Daca un pradator ameninta, se grupeaza, cu matriarha in frunte si tinerii elefanti in spatele celor adulti. Cand pericolul se apropie , matriarha poate ataca sau conduce marsul intregii turme pentru infrangerea inamicului.

Elefantii comunica prin atingere, sunete, miros sau limbaj corporal. Atingerea e facuta in principal cu trompa si poate varia de la mangaierea calda a unei mame pana la lovitura disciplinara a matriarhei aplicata unui mascul mai tanar. Impingerea, lovitura cu piciorul si frecarea unul de altul sunt moduri de comunicare. Elafantii striga sufland din trompa pentru avertizare sau pentru intampinarea altor elefanti. Aceste animale produc si mormaituri pe frecvente joase care pot calatori pe distante mari. Cercetarile recente arata ca ei comunica si prin infrasunete neauzite de urechea umana.

Comunicarea include si secretia de diferiti feromoni in urina sau excremente. In plus informatia e transmisa de diferite pozitii ale corpului. Elefantul african isi intinde urechile si le agita in timp ce-si arcuieste trompa langa corp – semnal de atac.

S-a scris mult despre viata emotionala a elefantului. Sunt loiali, afectuosi, punandu-si viata in pericol pentru altii. Celebreaza nasterea elefantilor tineri si jelesc sau chiar lacrimeaza la moartea unui membru al familiei. In captivitate se pot atasa de un anumit om, refuzand sa coopereze cu oricine altcineva.

Sunt specii cheie in ecologia padurilor si savanelor. In timp ce se hranesc modeleaza mediul in jurul lor. In timp de seceta, sapa gauri dupa apa; in jungla creeaza carari folosite si de alte animale.

Textul e luat de pe un site de referate, dar nu mai stiu care, ca-i dadeam sursa.