Meet Florin!

Salut! Ma cheama Florin si sunt un pui de vrabie. Ma rog, vorba vine un pui, ca deja-s marisor, am si pene deci sunt un pui ceva mai mare. Acum trei zile, m-am hotarat ca gata, tre sa invat si eu care-i smecheria cu zborul asta, mi-am facut curaj si-am decolat. Dar cum nu prea stiu eu inca ce si cum, nu stiu cum naiba am facut, ca am aterizat undeva pe terasa unui apartament. Am incercat eu sa plec de-acolo, dar nu prea am putut, ca nu pot sa ma ridic de la pamant decat putin. Clar, tre sa mai lucrez la treaba asta cu zborul.

In fine, dupa ceva timp, m-au gasit si mama si tata si era bine, ca-mi aduceau ei de mancare, ca ma cam luase foamea si pe-aici nu prea gaseam ce sa mananc. La un moment dat, pe la pranz, apare ceva maare maare de tot. I-am mai auzit pe mama si pe tata vorbind de niste creaturi mari, cica le zice oameni, care se plimba pe strada sau merg in niste cutii de metal mari cu patru roti. Tin minte ca radea tata intr-o zi, zicea ca a scapat un gainat fix pe un om de-asta, care a inceput apoi sa-i zica ca face nu stiu ce cu mama. Asa, si cum va ziceam, a aparut chestia asta mare, din cate am inteles se cheama Vlad. Am intepenit! Auzisem ca sunt mari, dar nu-mi imaginam ca sunt chiar ATAT de mari. Si am facut cum mi-a zis mie mama odata, daca e ceva si sunt in pericol, sa stau nemiscat.

Si vine Vlad asta linistit, scoate dintr-o cutie visinie un bat alb, asa, mai gros, il baga in gura, ii da foc si incepe sa scoata fum si el si batul. Am auzit eu ca oamenii astia fac lucruri ciudate, da’ asta chiar nu mi-am imaginat. Si cum scotea el fum asa, la un moment dat ma vede. Se opreste, se apleaca spre mine, beleste ochii la mine, mai mai ca-mi venea sa-i ard una, si bolboroseste nu stiu ce. Ca oamenii astia sunt ciudati, in loc sa ciripeasca si ei ca lumea, scot niste sunete ciudate. Initial, m-am speriat de m-am cacat pe mine. Apoi, termina el de scos fum si pleaca. Rasuflu usurat, ca ma speriasem rau de tot. Dar dupa vreo 2 minute, il vad ca vine iar. Se apleaca si pune pe jos niste paine si niste apa intr-o chestie si pleaca. Hopa, zic taci asa, ca nu-i chiar asa de rau. Mancarica mancarica, bauturica bauturica. Trai neneaca! Si mai vine si mama din cand in cand si-mi aduce si ea de mancare. Deci o duc bine de tot.

Spre seara insa, s-a cam lasat racoarea si ma cam lua cu curent pe la coada. Asta e zic, imi gasesc eu un loc mai la adapost. Dar la un moment dat apare iar Vlad asta, cu o cutie taiata in mana, si cu niste chestii albe si pufoase in ea si-o pune pe terasa langa mine. Cutia cam urata, portocalie asa, ma si dor ochii de la ea, cu “Nike” scris pe ea, ce naiba o mai fi insemnand si asta. Initial, mi-a fost frica, ma gandeam ca cine stie ce capcana e. Da’ apoi, mi-era frig rau, si zic hai sa intru. Mama, mama, ce bine e! Adapost si caldurica. Aaa, m-am prins, Nike cred ca inseamna “casa” in limba Vlazilor.

Oricum, mi-e bine, bine. Mai mai ca n-as mai pleca de-aici. Nu ca as putea deocamdata, ca nush ce naiba, da’ nu pot sa zbor deloc, ma ridic putin, da’ pic la loc. Cre’ca tre sa mai slabesc putin sau nu stiu, tre sa fac ceva. Ca nici mama cu tata nu pot sa ma ridice sa ma duca inapoi acasa. Da’ e bine, ca ei stau toata ziua cu mine aici. Ma si amuza, ca mai iese din cand in cand Vlad asta sa mai scoata niste fum din el, si mama, tata, unchiu Nicu, varu’ Ninel si tataia Marcel vin aici langa mine si incep sa tipe la el. Eu le-am zis sa stea linistiti, ca nu-mi face nimic Vlad asta, da’ au zis ca mai bine sa fie siguri. Vlad asta se cam enerveaza cand tipa ai mei la el, zice ceva acolo, in limba lui, cu “ma-ta”, “gura”, dar termina de scos fum si pleaca.

Ieri, a inceput sa picure la un moment dat. Zic no problem, ma bag in casa Nike. Da’ ce sa vezi, ca de la ploaie, incepuse sa se ude casa, cine-a mai pomenit asa ceva, casa sa se ude. Da’ noroc cu Vlad asta, imi place de el, ca-i destept. A venit cu o punga si-a bagat casuta-n punga. Si n-am mai avut nici un stres. Ma rog, ca s-a si oprit ploaia, da’ daca mai e ceva de-acu inainte, stau linistit, ca nu se mai uda casuta.

Astazi insa, dupa ce am mai prins puteri, mi-am facut curaj si am decolat. Si ce sa vezi, chiar mi-a iesit chestie asta cu zborul! Yupii! Imi cam pare rau c-am plecat, ca ma obisnuisem cu Vlad asta, dar asta e, viata merge inainte! See yaa!!