Romania – Italia. E bine!

Am ajuns acasa de la Romania – Italia, meci vazut in aceeasi atmosfera extraordinara din Piata Constitutiei. Dupa meciul asta, avem doua puncte. Oare cati sperau la treaba asta dupa tragerea la sorti de anul trecut? E drept, puteau sa fie 4 (penaltyul lui Mutu, bara de la lovitura libera a lui Chivu sau sutul lui Tamas) dar, la fel de bine, putea sa fie numai 1 (gol anulat aiurea Toni, plus inca cel putin 3 interventii fantastice ale lui Lobont). Rezultatul e unul bun, in primul rand pentru ca in ultimul meci depindem doar de noi. Totusi, nu poti sa nu simti o mica strangere de inima, dupa ce Mutu a ratat penaltyul. Puteam sa invingem si, in cazul unui egal al Frantei cu Italia, meciul cu Olanda nu mai avea nici o miza, fiind deja calificati. Ma rog, ca si acum un egal al lor ar fi ideal, pentru ca ar insemna ca putem chiar pierde meciul cu Olanda, la diferenta mai mica de 3 goluri si suntem calificati. Daca insa bate una dintre ele, situatia se complica si suntem obligati macar la un egal.

In schimb ma ingrijoreaza altceva. N-am vazut Olanda cu Italia, dar am vazut Olanda cu Franta. Doamne cum pot sa joace olandezii! Daca o tin tot asa, ii vad campioni. Problema e cum o sa joace cu noi. Nu cred varianta cum ca or s-o lase mai moale ca sa scoata pe Italia si pe Franta. Singurul avantaj e ca, poate, jucatorii or sa fie mai relaxati, fiind deja castigatorii grupei, deci practic meciul nu mai are absolut nici o miza pentru ei. Pe de alta parte, s-ar putea sa vrea sa-si ia si o mica revansa, tinand cont ca in calificari le-am luat 4 puncte din 6.

Nu cred ca exista microbist roman care sa nu-si fi facut deja mii de calcule si de situatii posibile. Oricum, ideea e ca depindem numai de noi, iar un egal intre Franta si Italia ar fi perfect. Asa ca HAI ROMANIA!