Cum să te laşi de fumat

Simplu. Nu mai fumezi.

Astăzi am făcut fix o lună de când nu mai fumez. Şi nu ştiu de ce, dar mi s-a părut extrem de uşor. Şi nu la modul Mark Twain, care zicea că să te laşi de fumat e cel mai uşor lucru, a făcut-o de mii de ori. Nu, la modul că am o lună de când am avut doar două situaţii în care am simţit cu adevărat nevoia unei ţigări, ambele în timpul ieşirilor în oraş. Şi asta fără nu ştiu ce gume speciale, fără plasturi, fără pastile, fără ţigări electronice. Pur şi simplu acum o lună, într-o duminică seara, în timp ce terminam un pachet de ţigări, am zis că gata, de a doua zi nu mai fumez. Da, eternul “de mâine nu mai…”, dar se pare că, din când în când, mai şi funcţionează.

În trecut am mai avut câteva tentative de a mă lăsa (cred că recordul a fost de 3 săptămâni), dar de fiecare dată n-a mers. De ce? Cred că, pur şi simplu, pentru că n-am fost suficient de motivat. Ce-a fost diferit de data asta? Nu ştiu cât de mult a contat, dar au fost două chestii. Prima, că începusem să alerg de dimineaţă şi, fiind şi destul de frig afară, de fiecare dată când ieşeam la aer rece, chiar şi până la magazin, aveam o mică jenă enervantă în piept. A doua chestie, care cred că contat mai mult, s-a întâmplat cu vreo săptămână înainte să mă las, când am avut nişte mici “probleme” medicale (la modul că am fost suspect de ceva nasol, dar până la urmă n-a fost nimic, doar o alarmă falsă). În schimb chestia asta m-a făcut să mă gândesc cât de dărâmat psihic trebuie să fii în momentul în care afli că ai o boală (cu cât mai gravă, cu atât mai rău) de care, în mare măsură, eşti singurul vinovat. Da, am citit în perioada aia despre fumat cât să m-apuc să scriu o carte. Da, sunt şanse mari să o duci bine mersi până la adânci bătrâneţi. Dar sunt nişte şanse (cât ar fi ele de mici, dar sunt), să mori ca prostul.

Cum sa te lasi de fumatŞi, cum ziceam şi mai sus, am urmat metoda pe care americanii o numesc “cold turkey”, adică pur şi simplu n-am mai fumat, fără nici un altfel de ajutor. De data asta, mi s-a părut o chestie destul de uşoară, singurele probleme fiind în prima săptămână, când, involuntar, aveam reflexul de a lua o pauză, a mă ridica de pe scaun şi-a mă duce să fumez o ţigară. Iniţial, am rezolvat-o cu câte o mandarină/portocală. Adică în loc să fumez o ţigară, curăţam şi mâncam o mandarină. Nu-i ca şi cum mâncam 20 de mandarine pe zi (fumam un pachet pe zi inainte), dar, aparent a funcţionat. Apoi o altă problemă au fost momentele “moarte”, adică când n-aveam mare lucru de făcut sau citeam chestii sau mă uitam la un film. Astea le-am rezolvat, ulterior, cu gumă, popcorn, seminţe şi alte nenoriciri. După încă vreo săptămână n-am mai avut nevoie nici de astea. Cel mai greu mi s-a părut la ieşirile în oraş, când după o bere sau un Long Island (sau mai multe), mai ales după şi ceva dans, am simţit că parcă ar merge o ţigară. Dar nimic peste care să nu se poată trece cu câteva pastile de Orbit.

Poate că încă un lucru care m-a ajutat a fost că decizia de a mă lasă de fumat o luasem de destul de mult timp. Ce m-a reţinut? Faptul c-am fost implicat în alt proces de “self improvement”, şi-anume slăbitul (o să povestesc, la un moment dat, şi cum am slăbit 20-21 de kile în 4 luni). Şi, din experienţă, cred cu tărie că este extrem de dificil să duci mai multe “proiecte” de genul asta în acelaşi timp şi să-ţi şi reuşească. Ca şi-n rest, you need to focus. Le iei pe rând şi le faci mult mai bine decât dacă le iei la grămadă.

Şi uite-mă, la o lună distanţă, foarte ok, nefumat şi fără vreo dorinţă arzătoare de a fuma. Nu ştiu ce-o să fie în continuare, am mai auzit chestii gen “dacă numeri zilele înseamnă că nu-i de bine” (când ştii că te-ai lăsat pe 18 februarie 2013, nu-i greu de calculat atunci când cineva te întreabă cât ai de când n-ai fumat) sau că “după o lună e cel mai greu” (asta zisă de cineva care nu mai fumează de 3 ani), dar deocamdată eu mă simt foarte bine, iar dacă îmi voi mai cumpăra vreodată un pachet de ţigări voi şti că sunt cel mai mare dobitoc.

Alte chestii pe care le-am observat:

Te îngraşi. Da, e adevărat. Şi nu pentru că nu ştiu ce făcea nicotina. Nu, pentru că mănânci. Am citit că fumătorii înrăiţi pot să ardă chiar şi cu 200 de calorii pe zi mai mult decât nefumatorii, fără să facă nimic, doar pentru că nicotina activează nu ştiu ce glande şi nu ştiu ce procese. Ei bine, alea 200 de calorii sunt parfum pe lângă Nutella, Milka, Popcorn, pizză, dobrogene, biscuiţi, etc. Al meu drag cântar spune că m-am îngrăşat cam un kilogram în ultima lună. Ţinând cont că alerg cam de 2-3 ori pe săptămână (alergat plus mersul pe jos până în parc şi înapoi, în total cam 11 km pe zi), speram să nu mă îngraş, dar nici nu pot să zic că-s mirat. Încă n-am reuşit să reglez alimentaţia 100%, dar în câteva săptămâni sper să rezolv treaba, că vine vara, nu de alta.

Suportul prietenilor. Contează fix 0 (zero), dacă mă întrebi pe mine. La modul că da, dacă le spui “bă, daţi-mi şi mie o ţigară”, ideal ar fi să te ia la înjurături şi să nu-ţi dea nici o ţigară, nu să sară care mai de care să te servească. Asta cel puţin teoretic. Pentru că, dacă ai ajuns să ceri o ţigară, atunci problema e la tine. Chiar dacă nu ţi-o dau ei, o să găseşti tu o soluţie să ţi-o iei singur la un moment dat. La fel ca şi lăsatul. Totul ţine de creier, lua-l-ar naiba. Cum a fost şi cu metoda folosită de mine. Am fost ferm convins, dintotdeauna, că dacă mă voi lasă vreodată de fumat, o să mă las aşa, adică pur şi simplu n-o să mai fumez (mătuşa şi unchiul meu, fumători de 20 şi de ani, s-au lăsat aşa şi i-am admirat întotdeauna). Nu cred în gume, plasturi, pastile sau mai ştiu eu ce prostii. A, că sunt situaţii când fizic nu îţi este bine şi eşti în sevraj, de la lipsa nicotinei (da, cică nicotina poate cauza de-astea, mai ales la fumătorii super-extra-mega înrăiţi şi care fumează de mult timp). Atunci da, pastilele sunt ok, dar, să fim serioşi, nu-i că şi cum eşti dependent de cocaină sau heroină. În 99% din situaţii totul e pe fond psihic.

Ei bine, cam asta e povestea lăsatului meu de fumat…cum ziceam, până acum mă simt foarte bine şi îmi doresc să mă simt din ce în ce mai bine. Mă rog, nici nu pot să zic că au orgasm plămânii mei de fiecare dată când respir, cum ai fi tentat să crezi după ce citeşti orice articol sau campanie care încurajează renunţatul la fumat. Dar da, simt anumite chestii care s-au schimbat în bine. De exemplu, o îmbunătăţire pe care am remarcat-o este că alerg mai mult, dar asta, probabil, şi datorată faptului că…alerg (regulat de aproape 2 luni). Plus că am scăpat de starea aia de rahat de după o seara petrecută în oraş sau la un joc de cărţi, când fumezi mai mult decât de obicei şi când, a doua zi, îţi vine să-i dai cu Mr. Muscolo în plămâni (fumătorii ştiu despre ce vorbesc).

Similar Posts

2 Comments

  1. Felicitari pentru reusita!
    PS: Astept cu interes articolul ala despre cum ai reusit sa slabesti :D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.